O icoana la 10 mii, un loc pentru eternitate, cine mai doreste, cine mai pofteste?
Poate nu chiar asa, de fapt e mai subtil dar tot cam dracul ala e. De vreo saptamana ai mei sunt in pregatiri pentru ziua de azi. Popa de m-a botezat a venit de a facut o aghiazma. Surle, trambite, chemat de rude si vecina, pregatit faina, uleiul cat pe ce sa zici ca o sa facem o prajitura. O turta mare tot am facut. Se pune popa sa-si citeasca din carte, sa aghiazmeze, sa miluiasca mancand jumate din fiecare cuvant ca, deh, nu vroia sa ne plictiseasca probabil. Ai mei, cele doua rude si vecina tot dadeau cu facutul crucii cu figurile resemnate, pline de sfintenie, asteptand sa capete duhul sfant. Ne punem in genunchi, popa pune haina pe capetele noastre si o da intr-una cu cititul. Ajunge la un nume pe foaia aia cu astia de urmeaza sa fie milostiviti. Numele Mattias. O, pai se putea sa nu inceapa prea-sfintenia sa sa faca putina publicitate? Citez:
-Chiar il cheama Mattias? Uau, pai e foarte bine tocmai avem un loc liber pentru o icoana cu sfantul Matias. Nu vreti sa-l daruiti bisericii? E doar 100 de euro.
Taica-miu, evlavios al dracului din fire:
-O pai hai ca facem si pentru fiu-meu cu sfantul Gabriel (mda..unul din numele-mi e Gabriel) .
-A..pai avem loc ca nu-i luata icoana exact deasupra altarului.
Eu ma luasem de cap pe sub boarfa preotului scrasnind din dinti de cata idiotenie si marlanie e in stare sa dea dovada un preot si mai ales biserica de pe la noi. Cum domnule milostivirea mea costa 100 de euro? Cam scump dom`le. Cam scump. Cam prost. Ma vede, cum ma vede, preotul ca m-am schimbat la fata si cica:
“Ia uitati-l cum stramba din nas”.
Maica-mea “Eh…el e mai tanar”.
Eu “Mda..si mai prost”.
Maica-mea “Mai..(taci din gura)..”.
Preotul afiseaza o figura de uimire profunda.
Eu rad.
Ba sa va spun o treaba: pictorul ala daca tot e el mare credincios de picteaza prin biserici nu ar trebui sa accepte niciun ban.
Ba tata si ba ruda va dau un sfat: dupa ce faceti o aghiazma si pleaca popa nu e prea dragut sa o zbughiti in bucatarie zicand “Aoleu nu mai pot ma duc la o tigara” si “Hai ca vin si eu”. Cica il supara pe Doamne-Doamne.
Stau si ma intreb: ori preotii din ziua de azi sunt mari antreprenori, ori sunt mari genii in a prosti crestinul de rand dornic sa se milostiveasca ori sunt mari sarlatani ce merita batuti ca pe hotii de cai. Tind sa cred ca ultima varianta e cea mai potrivita. Dar ce stiu eu…eu sunt un tanar cu gargauni in cap ce se crede ateu` lu Peste.