Aberatii miselesti, scorojite

Iulie 6, 2007

Ciaules

Filed under: De-ale mele — scorojit @ 12:34 pm

Da ba, se pare ca prea multi oameni (si aici nu ma refer neaparat la un anume dobitoc cu nick-ul psiho) devin plictisiti/stresati/enervati de modul meu de a scrie, de felul meu de a fi (un Gica-contra). Ba imi pare rau ca nu pot fi la fel de cool ca voi sa pun filmulete si copy paste-uri funny pe blog, imi pare rau ca gasesc mereu ceva de comentat si ca nu pot fi un adevarat shukar ca voi. Multumiri acelor 0-2 cititori fideli ce i-am avut iar celor ce nu s-au oprit din a ma critica le doresc numai de bine. Sanatate :* .

Si, astfel, cariera mea super shukara de blogger ia sfarsit (for now).

later edit:tzapa

Anunțuri

7 comentarii »

  1. heh?! ce, pleci?! ce bestie de om 😀

    Comentariu de greenspirit — Iulie 6, 2007 @ 1:48 pm

  2. :))

    Comentariu de Filip — Iulie 6, 2007 @ 4:08 pm

  3. Nu fi copil, mai…

    Comentariu de Hellene — Iulie 7, 2007 @ 4:20 pm

  4. 😀 deci sa continui cu post-urile in care par a fi un om cu o copilarie neferificta right? ok…

    Comentariu de scorojit — Iulie 7, 2007 @ 4:24 pm

  5. ah, the familiar scent of lameness 😛

    Comentariu de hippogryph — Iulie 7, 2007 @ 5:02 pm

  6. Un val pornit din tine m-a înghesuit fără nicio jenă – asta e clar. Eu în serios te-am luat şi multe întrebări mă chinuesc, mai ales noaptea, de atunci : să-ţi fac ceva sau să te păstrez pentru cealaltă viaţă!? Asta pentru că nu vreau să te descopăr că ai părţi anatomice la fel ca toate. Nu vreau să te pierd, avându-te exact ca ăla. Ştiu, toate vor deveni degradante dacă voi trece dincolo, însă, de pe-aici, şi acum. Aşa, accept ca Dumnezeul meu să fie femeie, adică imperfect. Pentru : numai într-un dumnezeu-femeie te poţi pierde cu totul. Şi eu asta vreau : să scap. Numai aşa poţi deveni una cu pierderea. Adică : Posezi ceva numai dacă renunţi la el. Că, o dată ce-l ai, next step nu poate fi decât pierderea. La ceva ce nu-l ai nu poţi decât renunţa, avându-l. Şi mă tot joc în minte cu tine, aşa, şi-mi place – uite-mă cum am ajuns! Dar valul de la tine nu m-a răsturnat (poate că tu asta-ţi doreai : să-mi fii deasupra), rezist exact ca un falus de catarg al unei corăbii greceşti rătăcită pe o mare a dorinţelor nemanifeste. A trebuit să-mi pătrundă în carne asumându-mi Legea ca să realizez că motivul pentru care mă mai păstrez încă viril şi drept se datoreşte adevărului că valul de la tine este, în fapt, o libaţie : buzele tale l-au atins în mod acosmic. Şi-s ud pe tot corpul de tine – hoaţo, de ce mă chemi aşa şi nu-mi trimiţi un email!? Ţi-e teamă că numai avându-mă mă poţi pierde? Dacă da, decretez : încă de pe-acum mi-e dor de tine!

    Comentariu de Cezar Pricop — Iulie 11, 2007 @ 11:30 pm

  7. da, cu siguranta maine va ninge.

    Comentariu de scorojit — Iulie 11, 2007 @ 11:32 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: