Aberatii miselesti, scorojite

Noiembrie 10, 2007

4 luni 3 saptamani si doi zile

Filed under: Filme, Review-uri — Etichete:, , — scorojit @ 9:24 pm

L-am vazut in seara asta si pot sa spun ca a fost neasteptat de bun. Necunoscand criteriile dupa care se acorda Palmes D`Ore-ul am crezut ca trebuie sa ma astept la un film plin de clisee dar cu acting ce l-ar fi salvat. M-am cam inselat. Actingul a fost extrem de bun scena mesei de ziua femeii fiind plina de un realism rar intalnit in filmele din ziua de azi. Scenariul a fost unul inedit prin simplitatea aparenta care se transforma intr-o poveste complicata si socanta in primul rand. Ca un adevarat critic ce-mi sunt am cautat pe tot parcursul filmului detalii care nu i-ar fi conferit autenticitatea actiunea petrecandu-se in Romania anilor `87, chiar inainte de Revolutie. O singura eroare grava am gasit:

Cum dom`le in anii `87 in plin comunism Gigeii sa umble linistiti pe strada cu tricouri din alea. Ma mir cum de n-au folosit unul cu „De puta madre” sau „Gigolo Italiano 69”.

Filmul contine si imagini oarecum socante pentru aceia mai slabi de inima dar si nuditate de o simplitate ce m-a uimit. Pe IMDB, aici vad ca romanul s-a plans ca nu are coloana sonora. Eu as zice ca tocmai lucrul asta face din filmele romanesti ale ultimilor ani (spre exemplu Hartia va fi albastra si Moartea domnului Lazarescu) niste filme cu mult mai bune, impactul fiind marit. Observ cu ocazia asta ca industria romaneasca de cinematografie a inceput sa produca filme chiar bune si acest lucru nu face decat sa ma bucure. Am vazut ca s-a folosit aceeasi tehnica ca si la celelalte doua filme mai sus mentionate pentru incheierea filmului: in ultimul minut nu exista dialog nici coloana sonora, doar imagine ce are efectul de a lasa in asteptare pentru ca, mai tarziu, sa mediteze pe cam toti privitorii.
Scenariul iesit din comun, lipsa coloanei sonorei, actingul extraordinar si scena de sfarsit fac din filmul asta un pas important inainte pentru industria romaneasca. Ma bucur dom`le, sincer ma bucur.

Anunțuri

Mai 31, 2007

Tonight we dined @S.T.E.V

Filed under: Review-uri — scorojit @ 9:37 pm

Azi la Casa de cultura a sindicatelor Leopoldina Balanuta Vrancea s-a jucat piesa de teatru „Cumetrele” de Michel Tremblay in regia lui Adrian Damian. Reprezentatia a avut loc in cadrul celei de-a 25-a editii a concursului anual denumit S.T.E.V/F (Stagiunea Teatrala a Elevilor Focsaneni/Vranceni). Mai multe detalii pe blog-ul acestuia. Piesa a fost jucata de cateva fete de la liceul meu. Liceul meu e cunoscut ca si favoritul in acest concurs datorita faptului ca majoritatea editiilor din ultimii ani au fost castigate de noi. Prestatia a fost aproape impecabila din punctul meu de vedere si tin sa felicit pe cei de la regie si, bineinteles, pe Misha, colega-mea:D (frumos ma…frumos..bravo:) ). 2-3 mici greseli la fete dar e ceva absolut normal. Luminile au fost impecabile dar se vedea ca sunetul a fost facut de Paul parca care nu cred sa fi avut experienta anterioara. Ce mi-a placut e ca Bogdana, o fata de la 10a ce a interpretat a cantat si la pian..si a cantat FRUMOS. Prestatia publicului, in schimb, a cam fost cretinuta. Nene, din cate stiu eu la o piesa de teatru nu se aplauda decat la inceput sa zicem (rar) si LA SFARSIT cand se iau aia de mana si dau cu capu-nspre pamant. Nu nene….astia din sala aplaudau de fiecare data cand le iesea ceva fetelor sau cand reaparea un personaj. Ba….pf…nu sunteti la Familia Bundy sau la Vacanta Mare. Nu va puteti da seama ca incomodati omul cand aplaudati ca bovinele in timp ce el da sa spuna o replica? La sfarsit au fost aplauze furtunoase, asta recunosc ca a fost dragut. Dar cum puteau lipsi „mult iubitele” interjectii de cocalar de genul „uuuuuuuuuu.”(cand era vreun cuvant gen „rahat” ,”dracu” sau pocniturile din degete cand era muzicuta *piesa a cam fost musical*? Ba, iar mi-a fost rusine. In fine, juriul a vazut prestatia si sa speram ca nu va lua in considerare aceste porcarioare NEDORITE. In curand rezultatele.

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.