Aberatii miselesti, scorojite

Mai 24, 2007

vreau sa-l intalnesc pe harry potter

Filed under: Penibilitati/cretinisme, Scoala — scorojit @ 8:19 pm

Azi la scoala la o ora ne-a intrebat profesoara, de fapt ne-a pus sa scriem 2-3 randuri in care sa raspundem la intrebarea „Ce personalitate ati vrea sa cunoasteti/intalniti daca ati putea calatori in timp si spatiu?” si sa argumentam raspunsul.

Si cand ma gandesc ca unii au raspuns ca vor sa-l intalneasca pe Harry Potter el fiind o personalitate importanta a vietii populatiei (Ba tampitilor Harry Potter e personaj fictiv)…sau ca la intrebarea de cine-i omul ce ne inspira cel mai mult unii au raspuns „Razvan si Dani” sau „Rebelde” imi zic ca tara noastra va avea un viitor prosper cu conducatori inspirati bine inca de tinerei..

edit: a, da, sa nu uit de ala tot de azi care cica „as vrea sa-l cunosc pe pele sa ma invete si pe mine niste şuste de-ale lui” …mancatzash ca doar e campeon bajeatu

Mai 22, 2007

Ai noştri bravi tâmpiţi

Filed under: Penibilitati/cretinisme, Scoala — scorojit @ 9:26 pm

Citesc aici ceva dragut tare…
Cica niste copchii de la o scoala de prin Ploiesti s-au filmat in timp ce-si umileau profa. Ba. Deci mama ei de treaba. Eu pe idiotii aia si pe cei de genul care au gandirea de „ba..fuck school nu-mi trebuie …de fapt invat oleaca si ma doare-n fund de profesori..pt ce sa-i respect eu pe ei cand is asa de rai si fraieri si-mi pun mie note proaste la lucrari chiar daca eu n-am invatat” i-as supune la torturi gingase ce implica aschii si degetele lor. Enough said.

Aprilie 23, 2007

(banii), votu` sau mustaţa

Filed under: De-ale mele, Scoala — scorojit @ 8:58 pm

Azi au venit nişte neni pe la noi prin şcoală să ne înscriem candidatura pentru Consiliul Local al Tinerilor Focşani (cu cel mai sugestiv nume, Pal-tin 😐 ). Am zis să mă bag şi eu că nu prea am ce pierde + plus că s-au înscris mai mulţi de la mine din clasă, unii fiind paraleli cu vorbitul şi exprimarea coerentă-n public, care dau o vagă senzaţie de grajd când deschid gura; dar să trecem peste. Bun, primul obstacol, unul uşor de trecut e să obţin semnăturile a 10 colegi susţinători. Deja 9 din 10 semnături am primit fără prea mult chin (bineînţeles, mulţumesc cu lacrimi în ochi şi flori şi alte alea andrei, lui marius, lui buzy, mishei, lui stan, lui horaţiu, lui cosmin, lui lucian si lui cătălin). Acum e o bună ocazie să aflu cine-mi sunt cu adevărat prieteni pe acolo, sau măcar, buni colegi. Eh…de acum până pe 7 Mai trebuie să susţin o campanie, cu steguleţe, tricouri, căciuli, păhărele cu numele meu, abţipilduri (sau cum le zice), fluturaşi, pupări de bebeluşi (într-o manieră total nepedofilică, ofc) şi speech-uri gen „Bă mă alegeţi sau vă tai/sparg”. În modul cel mai cald şi prietenesc cu putinţă, bineînţeles. Dacă mai prind vreo glumă/vorbă gen „dacă ajungi consilier, să ceri pauze mari si vacanţe la fel” voi fi nevoit să folosesc violenţa verbala (urări de bine la adresa unor persoane apropiate etc) sau fizică. Serios, a devenit prea veche şi stresantă gluma asta…cam ca aia de Paşte cu „să paşteţi fericiţi bă!”. Apropo, pentru ăştia de a 10a: ne-nţelegem cu un Tedi, o combinatie, ceva? Să facem abstracţie de ultima frază.:)

Aprilie 20, 2007

francezi+români=love? not

Filed under: Scoala — scorojit @ 9:06 am

Săptămâna trecută au venit în urbea mea, în iubitul şi megacunoscutul Focşani, caţiva elevi de la un liceu din Franţa. Pretextul cred că s-ar fi vrut a fi schimbul cultural cu elevii români de la liceul la care învăţ dar, să fim serioşi, ăia nu ştiu ce e aia România sau, în cel mai bun caz, dacă le spui de unde eşti ori te iau ca pe un ţigan, ori te consideră sărac din ţările din lumea a3a. Deci singurul folos cred că a fost acela de a mai adăuga ceva in plus la C.V. Să trecem peste. După câteva zile de pregătiri acerbe, de du-te-vino prin toată şcoala, de pupări în fund (românii pe bravii francezi, bineînţeles), după înjurături de famelie că ăia nu ştiau altă limbă decât franceza, au organizat ieri un spectacol la care am mers şi noi, o mare parte din liceu, mai mult ca să scăpăm de ore. Incepe corul nostru, cântă 2-3 muzichii. Lumea aplaudă frenetic, ca la balamuc. Am ţărani adevăraţi în clasă, ţărani de la ţară. Ovaţionau ca pe stadion, ca nişte bovine(măcar de s-ar fi limitat doar la asta…). Mi-a fost ruşine. Ia cuvântul coordonatorul francez şi incearcă să indruge ceva în româneşte. Îi iese chiar mai bine decât i-a ieşit Papei când a trecut pe la noi, lucru respectabil dealtfel dar tăranii din sala încep să râdă „cuminte”, pe sub scaune. Frumos. Mi-a fost ruşine. Intră-n scenă francezii, se aşează-n semicerc, începe o muzică profund adâncă şi ăia încep să se mişte puţin cam fără vlagă, fără chef, fără noimă. Să zicem că a existat un fel de coregrafie în mişcarea aia dar românii noştri, tărani fiind i-au luat la mişto încă de la inceput. Bun start pentru francezi. Dansează ăia ce dansează, işi pun mâna pe posterior şi se întorc cu spatele la public (coregrafia asta, dom`le). Publicul face un „ohooooo” cocălăristic şi ăia-şi termină dansul. Urmează câteva alte dansuri, cântece împreună cu francezii, câţiva trişti de la noi se duc cu steagul european pe scenă şi cu steguleţe micuţe ale Franţei după care urmează ansamblul folcloric Ţara Vrancei. Cred că ăsta a fost centrul „show-ului” pe două planuri: pe plan de ruşine ce am simţit, de scârbă când am văzut câteva fufe de la mine din clasă că dansau între rânduri în faţa oamenilor care platiseră bilet şi că s-au dus pe scenă să încingă hora cu câteva fete ce erau puse cu cap acolo, îmbrăcate la acelaşi costum. Ăstea de la mine erau îmbrăcate ca la ţara, normal, cu costume de blugi şi geace (geci, mai nou) de motocicliste şi persoane ce frecventează cu patos centura. Mi-a fost ruşine. Al doilea plan a fost reprezentat de faptul că am rămas, se poate spune, uimit ca tot românii au făcut show-ul mai bun, lumea simţindu-se ca acasă, pe plaiurile mioritice. Francezilor, probabil, li s-a rupt şi nu au vrut să dea tot ca să facă ceva frumos. Treaba lor. Azi pleacă înapoi în Franţa. O să fie alte „lacrimi”, alte schimburi de adrese de mail, alte pupincurisme. Schimb cultural, dom`le.

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.