„Prin Mai parca eram un tanar vizionar, nu ca acum n-as fi, si vazand ca blog-urile cu Adsense sunt in floare, fiind un hapsan si jumatate am zis „Fratica, sa vezi ce blog imi trag de scot bani pe banda rulanta.(Cum spune celebra manea. Ce, nu o stiti? Dumneseule, ce lume.)” Atunci imi imaginam ca in doi timpi si trei miscari voi intoarce banii cu lopata. Pai cum ba, altu` sa poata si eu nu? Imposibil, mi-am spus. Bun, mi-am tras blog asta dupa ce jumatate de zi m-am gandit la nume si, totusi, l-am ales pe al` mai prost din curtea scolii. In scurt timp mi-am dat seama ca nu e bine sa fii un mic avid dupa bani ci sa scrii din placere si m-am conformat. Post-uri rare, comentarii putine dar fiecare din acela imi ajungea la inima. Si imi ajunge. Mi s-a intamplat sa ma felicite colegii in limbajul colocvial al tinerilor post decembristi („Frate, mama ce blog castoc ai”). Eh, mi s-a intamplat chiar sa imi vorbeasca despre blog-ul meu expunand o parere neutra si o doamna profesoara. Toate acele pareri de bine si nu prea au insemnat mai mult decat toti banii ce i-as fi castigat. E un sentiment extraordinar sa-ti aprecieze cineva munca cu adevarat, sa aduci zambete pe chipurile oamenilor. Cu siguranta voi continua bloggingul mult timp de acum pana si dupa facultate probabil chiar daca voi avea vreun serviciu. In viata mea bloggingul a intrat si a ramas si va ramane ca un viciu. Unul tinut cat de cat in frau dar un viciu. Am realizat inca de pe la inceput ca nu are rost sa alerg inca in goana dupa aur ci ca e mai bine sa scriu pentru ca-mi ofera o satisfactie enorma. E foarte interesant cum, o mare de oameni (bloggerii), concureaza indirect, chiar daca nu afirma asta, pentru suprematia absoluta in sondaje. Si indraznesc a spune ca nu o fac din rautate ci pentru ca si pentru ei blog-ul, faptul ca au puterea de a descreti frunti de oameni stresati sau, dimpotriva, a le increti a ajuns un viciu. In sfarsit, sa nu indrazniti a ma contrazice cand spun ca blog-ul e un viciu si cu totii suntem niste dependenti nerusinati. Dar se pare ca, uneori, un viciu e exact ce-ti trebuie.”
Post pentru concursul de pe bloggeri. Because i`m a stats whore va rog cu lacrimi, flori si alte alea sa ma votati, daca vreti bineinteles, de luni incolo pe respectivul site. Pot castiga camere web ba!! O sa le impart cu voi!1!!one
later edit: articolul poate fi gasit si votat (daca considerati ca este de cuviinta) aici .
Aberatii miselesti, scorojite 
Ai pornit bine la drum. O mare parte dintre cei care pornesc la bani, nu reusesc, pentru ca le lipseste pasiunea de a scrie si de a tine un site in picioare.
Nu refuza banii insa .. in timp acest proiect se va dezvolta si vei putea monetiza. Nu este nimic rau in a si castiga ceva din pasiunea ta. Nu stiu cum stai tu, dar eu detin in momentul asta 19 situri. 19 domenii de reinnoit (well, nu toate, ca unele-s pe .ro), hosting (chiar daca e pe resell, costa si asta), mai un script etc. Am ajuns la concluzia ca ma costa cam 500 de dolari pe an (cel putin) toata joaca asta de-a webmasterul.
De aceea in ultiima perioada m-am gandit tot mai serios si la a monetiza aceasta munca .. nu este normal sa fii mereu in „minus” pentru ca exact aceste cheltuieli te vor deranja odata. Este clar ca aproape 5 ani am scos bani din buzunar, acum insa ma gandesc si la cum sa ii castig, pe acel continut creat din pasiune.
BAFTA 😉
Comentariu de Dojo — septembrie 23, 2007 @ 5:04 pm
Sincer imi mai spune lumea ca mai scriu si bine din cand in cand si asta ma face sa continui si sa dau un ban pentru host desi nu scot nimic de pe urma blogului, dar cine stie. Ramane de vazut!
Comentariu de c|neva — septembrie 23, 2007 @ 6:01 pm
Si eu care credeam ca esti un pusti impotriva tuturor imi spulberi banuielile… Blog addicted ce esti 😛 Ar trebui sa scrii mai des. 🙂
Comentariu de Tomata cu scufita — septembrie 24, 2007 @ 9:33 pm